Sudarea îmbinărilor electrice cu bară de stator poate folosi o metodă de răcire dublă de răcire cu aer și răcire cu apă. În timpul sudării, un dispozitiv de măsurare a temperaturii monitorizează temperatura din jurul sudurii, iar răcirea cu aer este utilizată pentru răcire. Când temperatura depășește 100 de grade, răcirea cu apă este activată. După sudare, răcirea cu aer este utilizată pentru uscare și tratament termic lent pentru a preveni deteriorarea izolației și pentru a îmbunătăți eficiența sudurii.
Pentru a reduce pierderile de curent circulant, barele statorice folosesc adesea tehnologia de transpunere Roebel, în care firele se răsucesc o dată în slot, determinând ca potențialul de inductanță de scurgere din slot să se anuleze reciproc. Metodele de transpunere includ transpunerea insuficientă, transpunerea goală și transpunerea extinsă, iar proiectarea lor optimizată trebuie să ia în considerare factori precum pierderea de cupru. Cercetările privind câmpul electric al structurilor de izolație a barelor de stator se concentrează în principal pe trei zone predispuse la descărcarea corona: fanta, scutul interior și capetele barei. Studiile arată că atunci când se folosește o structură de izolație laterală-placă ondulată, cel mai mare potențial al stratului anti-corona este mai mic decât atunci când se utilizează o structură de tip tampon-; structura de ecranare interioară cu o bandă de -rezistență scăzută și o bandă exterioară de cupru este o structură de izolație mai eficientă.
